(de pe forumuri ... "adunate"

    Prescurtari: D - dac, E - etrusc, G - grec, L - latin, DEX - dictionarul explicativ al limbii române.1. altoi (D) = care înalta, înnobileaza. Cuvântul a ramas in limba româna cu sensul îngust de vlastar pentru înnobilarea (înaltarea în sens figurat) unei plante. Sensul initial poate fi intuit în sensul figurat al verbului a altoi: a bate cu scopul de a înnobila, înalta pe un copil, de unde si zicala: "unde da tata, creste".2. alt (D) = altum (L) = înalt. În limba româna, cuvântul alt si cele compuse cu el ca prefix, au capatat sensul de diferit. Totusi, expresia "asta (asa) e altceva" are de obicei sensul de "asta (asa) nu mai este gresit", altceva însemnând ceva diferit, dar în sens pozitiv (înaltator). Sensul original al cuvântului alt a fost pastrat în cuvintele altoi si înalt = în+alt ca în expresia "înaltul cerului" = în+altul cerului adica în înaltimea cerului.3. armasar (D) = admissarius (L) = armasar. Armasar este compus din cuvintele dace “arma” si “sar”, desemnând calul (vezi samsar) care transporta un om înarmat. Corespondentul latin nu mai pastreaza forma compusa, aceasta indicând ca a fost preluat si latinizat cu sufixul “us”. La fel a fost preluat în latina si cuvântul arma ca “arma”. Zeul Marte a fost preluat de romani de la daci, la care era numit Ares4. arestai (D) = arrest (german) = arresto (italian) = pus sub arest, a aresta. A “aresta” este compus din cuvintele dace Ares si “sta”, adica a sta sub puterea lui Ares, zeul razboiului. Cuvântul "sta" apare cu forma "stai" în cuvintele dace schistai (pustnici) si polistai (calugari) desemnând pe oamenii sfinti care stau separat, respectiv în comunitate.5. barbat (D) = barbatos/varvatos (G) = barbatus (L) = barbat. Barbat este radacina atât pentru corespondentul grec, cât si pentru cel latin. În insula Corfu exista o localitate numita Barbatos. Limba greaca este anterioara celei latine, deci barbat nu este de origine latina. Nu poate fi nici de origine greaca, deoarece barbatos/varvatos este un cuvânt prehelenic, rar folosit în greaca veche. Barbat este si numele fratelui lui Litovoi, un alt nume dac.6. boer (D) = boer (danez) = stapân, boier. Cuvintul dac boer se regaseste în numele Boerebistes (Burebista). Acest cuvânt compus înseamna stapânul Ebistes. Cuvântul danez boer înseamna fermier, stapân al pamântului. Pastrarea acestui cuvânt confirma influenta daca asupra danilor stabiliti in Danemarca, numita Dachia în evul mediu.7. cel (D) = cel (E) = zeitate chtonica. La daci, "cel" avea o conotatie sacra, ca în: "cel de pe comori" sau "cel mai cel". "Acel" avea sensul de "al lui Cel", deci este posibil ca Cel sa fi fost la daci, zeita mama, ca si la etrusci. "Celu" era la etrusci un titlu de preot, probabil corespondentul cuvântului dac "acel". Pe o placuta etrusca din sec V î.C., gasita la Populonia, este reprezentat zeul razboiului, Laran, luptându-se împotriva lui Celsclan ("clan" = fiu), giganticul fiu al zeitei Cel, a pamântului. "Celius Tuscorum lingua September mensis dicitur" se traduce din latina: "celius (celi) în limba etrusca înseamna luna septembrie" (vezi Testimonia Linguae Etruscae, 801, 824). Deci luna recoltei, era numita dupa zeita chtonica, Cel.8. celar (D) = cela (E) = încapere subterana, pivnita, celar. Ambele cuvintele deriva din radacina "cel". (vezi "cel"). Cuvântului românesc celar îi corespunde "chilear" (pivnita) în dialectul aromân. Ulterior, cuvântul etrusc "cela" a capatat sensul de încapere, camera, îndepartându-se de legatura cu radacina "cel", zeita subpamânteana. El a fost preluat în limba latina ca "cella".9. cris (D) = chrysos (G) = aur. Din apele Crisurilor (= auritelor), care izvorasc din muntii apuseni, era extras aurul, prin spalarea nisipului in bai. Cuvântul dac este radacina a cuvântului grecesc corespunzator, format prin adaugarea sufixului „os”, deci cuvântul grecesc deriva din cel dac.10. crisan = aurar. Acest cuvânt, pastrat ca nume pâna azi, dovedeste continuitatea prezentei dace pe aceste meleaguri.11. gelu (D) = gela (G) = rege. Cuvântul dac gelu, cu semnificatia de rege, apare în numele Gelula - loctiitorul lui Decebal, iar mai târziu ca nume al voievodului Gelu, pomenit de unguri ca Gyla. Gheorghe Musu mentioneaza cuvântul "suangela", utilizat de Stephanus Byzantius cu sensul de mormântul (groapa) regelui.12. haita (D) = Aita (E) = simbolul lumii mortilor (vezi lup).13. juramânt (D) = juramentum (L) = juramânt. Juramânt vine de la radacina daca “jur”, însemnând spatiul în mijlocul caruia se afla cineva sau ceva (cf. DEX). Juramântul se facea numai în prezenta martorilor din “juriu”. În latina nu exista cuvânt analog radacinii jur, nici corespondent pentru juriu. Cuvântul latin “juramentum” este deci împrumutat din limba daca.14. lapus (D) = lapus (L) = iepure. Lapus apare în multe toponime, precum si în Lapusneanu, dar sensul sau a disparut în limba româna.15. ler (D) = ler (E) = Dumnezeu.16. leu/lev? (D) = lev (E) = leu. Existenta, atât în limba etrusca, cât si în limba rusa, a cuvântului "lev", cu acelasi sens, sugereaza originea dacica a cuvântului. În DEX, cuvântul leu este trecut cu etimologie necunoscuta!17. lingura (D) = lingula (L) = lingura. Lingura este compus din cuvintele dace “ling” si “gura”, desemnând un obiect care se linge în gura. Cuvântul latin, nu mai pastreaza o forma compusa si este în mod evident preluat din limba daca.18. livada (D) = livada. În DEX este considerat de origine slava, de la bulgarul "livada" sau ucrainianul "levada". Acest cuvânt nu are o forma similara în limba greaca, dar în insula Corfu exista localitatea Livadia, care dovedeste ca acest cuvânt a existat în perioada prehelenica. Deci slavii au preluat acest cuvânt de la daci, transformând a-ul, pe care nu îl au în alfabet, în a.19. lup/lupu (D) - lup/lupu (E) Probabil ca lupul reprezenta la daci pe zeul mortii, echivalentul lui Hades. În etrusca, "lup" înseamna a muri, iar "lupu" înseamna mort. Putem presupune ca daca "lupu" era mortul, atunci "haita" era lumea mortilor. O sa râdeti, poate, dar chiar asa era! Aita era, la etrusci, zeul care personifica lumea mortilor. Era reprezentat cu cap de lup, ca si corespondentul sau grec, Hades. Picturile funerare etrusce îl înfatiseaza pe zeul mortii purtând capul si blana unui lup. Pe de alta parte steagul de lupta al dacilor arata similar si foarte probabil, îl reprezenta tot pe zeul mortii. Semnificatia acestui zeu dac era probabil identica cu cea a zeului egiptean Upuaut/Wepwawet - Ophois(G), zeul cu cap de sacal. Acesta era numit "deschizator al drumurilor". Upuaut avea un dublu rol, fiind un zeu al razboiului si al cultului funerar, deschizând drumul atât pentru armatele faraonului cât si pentru spiritele mortilor.20. Maris (D) = Maris (E) = zeul fecunditatii si fertilitatii. Maris, numele dac al râului Mures era si numele zeului etrusc al fecunditatii, reprezentat fie ca un barbat barbos, fie ca un tânar sau chiar ca un grup de nou-nascuti îngrijiti de Minerva. Zona cu terenul cel mai fertil, propice agriculturii, aflata în imediata apropiere a Sarmisegetuzei si a Devei, principalele centre ale puterii dace, este valea Muresului.21. miel (D) = miel. Acest cuvânt nu are o forma asemanatoare în niciuna din celelalte limbi vorbite vreodata în Europa. Forma latina "agnellus", data în DEX nu poate fi nicidecum la originea cuvântului. Sa nu uitam ca dacii erau în primul rând pastori si nu au învatat aceasta meserie de la romani.22. mierla (D) = merlum (E) = mierla. Mierla era pasarea mortii, atât la daci, cât si la etrusci, care o mentioneaza în Liber Lintaeus, ca fiind cea care ridica sufletul mortului la cer. Rolul funerar al mierlei la daci se deduce din verbul a mierli, cu întelesul de a muri.23. mut (D) = mut (E) = care nu poate vorbi, mut. În etrusca au fost identificate cuvintele "mutna" si "mutana", cu sensul de sarcofag. Mut-na este de fapt un cuvânt compus ca si pacha-na, care a fost tradus ca "tinând sau apartinând lui Pacha". Dupa aceiasi logica, "mutna" se traduce ca "tinând sau apartinând lui mut". Cuvântul etrusc pentru mort este "lupu" (vezi lup). Deci "mutna" nu înseamna a mortului, ci a celui care nu vorbeste (mutului).24. oier (D) + pata (D) = oeoropata (G) = omorâtor de oameni. Oeoropata este numele dat de greci amazoanelor, care omorau pastorii si le luau turmele. Cuvântul grecesc este compus din doua cuvinte dace: oier/oeor si pata care înseamna a omor. Vechea expresie “fara de pata”, însemna “care nu a comis omor”.25. Paca? (D) = Pacha (E) = echivalentul zeului grec Dionysos sau al romanului Bachus. Sunt multe cuvinte de origine daca care încep cu paca/paca, care conduc spre ideea ca ar fi putut exista la daci un zeu similar etruscului Pacha: (a) pacali, pacaleala, pocal, pacat, pacatui, împacat, pacatoasa si pahar. Pacala, din basmele românesti , este un personaj similar satirilor de la greci, fiind posibil ca numele lui sa provina de la numele unui zeu dac numit Paca. Grecii antici îl sarbatoreau pe Dionysos de anul nou. Acesta începea pe atunci, ca si la romani, la 1 aprilie, zi ramasa peste tot în lume ca ziua pacalelilor. În aceasta zi, Dionysus era reprezentat de un copil pus într-un cos, reprezentând renasterea anuala a zeului, ca zeu al fertilitatii. Conotatia negativa a cuvântului pacat a fost datorata aparitiei crestinismului, care a încercat sa elimine cultul lui Dionysos. Cuvântul compus "împacat", precum si derivatele sale indica sensul initial pozitiv al cuvântului pacat si rolul jucat de zeul Pacha.26. pacatoasa (D) = pachanthur (E) = echivalenta menadei (G) si a bachantei (L) = femeie care participa la celebrarea lui Paca.27. papar (D) = paparoina (G) = papaver (L) = mac. Macul era folosit in ritualul de aducere a ploii, numit de daci paparude. Cuvântul dac este practic radacina corespondentelor grecesc si latin.28. raspunde (D) = respondere (L) Cuvântul dac este compus din ras (mult) +spun +de (despre) si înseamna a spune multe detalii despre un anumit lucru. Cuvântul latin nu este compus, deci a fost preluat din alta limba.29. sac (D) = sac (E) = sac.30. samus (D) = samos (G) = înalt. Somesul cald si cel rece izvorasc din Muntele Mare din muntii apuseni. Dacii le numeau Samus, datorita muntelui înalt (“mare”) din care izvorau.31. sames (D) = samos (G) = înalt. Sames era numele unui “înalt” demnitar care strângea birurile dintr-un judet (zona condusa de un jude).32. sama (D) = bir. De acolo vine “a da sama”, cu sensul de a da birul.33. samavolnic = volnic (sau vornic) care ia sama (birul). Samavolnic si-a schimbat sensul initial de titlu/functie de dregator luând sensul de abuziv. Cu acest sens, cuvântul a ajuns în limba rusa ca "samovol'nâi".34. samsar (D) = samsar (bulgar) = simsar (turc) = caraus, cel care transporta “sama” pe cai “sar”. Cuvântul sar, cu sensul de cal a fost folosit si în evul mediu, în saragea = sarica (turc) = calaret turc. Cuvântul este compus din “sar” - cal si “agea” - conducator turc. Existenta în cuvântului sar în latinul “admissarius” - armasar, dovedeste ca acesta nu este de origine turca sau bulgara, ci a fost preluat in aceste limbi de la vlahi.35. schistai/ktistai (D) = cei care stau separat, izolati, adica pustnici. De la radacina schi, cu sensul de separat, provin cuvintele schit si schisma.36. sfoara (D) = sphaira (G) = învârtire, rasucire. De la acest sens, pierdut astazi, vine expresia "a da sfoara în tara", adica a face turul tarii. Sfoara, cu sensul de fir rasucit, deriva din toarcerea, rasucirea, prin care se face. Acest sens a ajuns în limba neogreaca sub forma "sfora". Numai în limba daca sfoara avea atât sensul de învârtire, rasucire, cât si de fir rasucit, deci "sfora" a fost preluat de greci de la daci.37. sus (D) = sus (E) = sus.38. sut (D) = suti (E) = lacas subteran. La etrusci, lânga poarta de intrare în mormânt scria "ca suti" sau "ta suti", însemnând "acesta este lacasul subteran". Cuvintele etrusce pentru mormânt erau "thaure" si "thaura", iar cuvântul pentru lumea subpamânteana era "hintha". Numeroase obiecte mortuare poarta inscriptia "sutina", uneori incizata astfel încât obiectul sa nu mai poata fi folosit, ca în cazul oglinzilor. Iesirea din sut a minerilor înseamna iesirea din lacasul de sub pamânt, nu din schimbul de lucru. În DEX se considera ca sut provine de la germanul "schicht" - schimb. În afara de faptul ca cele doua cuvinte nu seamana deloc, se pune problema de ce sut, cu sensul de schimb, nu este folosit decât în minerit?39. tânar (D) = Thanr (E). La etrusci, Thanr este o divinitate reprezentata pe anumite oglinzi, care înfatiseaza scene de nastere si copii divini.40. tamas (D) = tamas, thamas (G) = ginere. Tamas este un cuvânt prehelenic. Gheorghe Musu sugerat originea sa egipteana, de la tham (thâm), cu sensul de legatura.41. trei (D) = trei (E) = trei.42. un (D) = un (E) = un.43. vel (D) = vel (E) = mare, cu sens figurat, ca titlu. Cuvântul dac "vel", cu sensul de mare a ajuns sa preceada un titlu sau rang boieresc în evul mediu, în Moldova si Valahia (ex. vel logofat). În limba româna au ramas cuvintele derivate ca veleitate si veleitar. La etrusci, vel preceda numele inscriptionate pe monumentele funerare. De exemplu, pe peretii mormântului Francois de la Vulci, apartinând familiei Saties (sec V î.C.) se afla inscriptiile "vel saties arnza", care se traduc "marele Saties micul Arnth"  Si ca o “curiozitate”: Cuvinte DACICE in limba Romana ( de mentionat totusi ca nu toate sunt “dacice”, unele fiind chiar …. Slave ori Maghiare, de fapt) abes Hasdeu, Vraciu Abrud Hasdeu abur Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu acata Russu adamana (dar, mita) Vraciu ademeni Hasdeu adiia Russu aghiuta Hasdeu aidoma Hasdeu alac Hasdeu ala Hasdeu aldea Hasdeu ameti Russu amurg Russu anina Russu aprig Russu argea Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu Arges Hasdeu arunca Russu azuga Hasdeu baci Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu baier Russu baliga Russu (albaneza) balta Russu (albaneza) bara Hasdeu Barba-cot Hasdeu barza Hasdeu, Russu, Vraciu basca Hasdeu, Russu (albaneza) batal Hasdeu balaur / balaur Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu baga Russu baiat Russu balan Hasdeu beregata Russu boare Russu bordei Hasdeu, Russu borta Hasdeu brad Hasdeu, Russu (albaneza) brîndusa Russu brînza Hasdeu, Russu, Vraciu brîu Russu (albaneza) brusture Russu (albaneza) bucura (si familia sa de cuvinte) Russu (albaneza) buiestru Russu bunget Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu burghiu Hasdeu burlan Russu burta Russu burtuca Hasdeu burtus Hasdeu butuc Russu butura Russu buza Russu (albaneza) caier Russu cata Russu caciula Russu (albaneza) capusa Russu (albaneza) caputa Russu (albaneza) catun Russu (albaneza) cioara Hasdeu, Vraciu cioban Hasdeu cioc Hasdeu, Vraciu ciocîrlie Hasdeu ciomag Hasdeu cîrlan Russu cîrlig Russu codru Hasdeu, Vraciu copac Russu (albaneza) copil Russu cret Russu cruta Russu (albaneza) cujba Hasdeu culbec Hasdeu curma Russu (albaneza) curpan Russu (albaneza) cursa Russu (albaneza) custura Russu darari Russu das Russu (albaneza) darîma Russu (albaneza) deh Hasdeu deretica Russu descata Russu descurca Russu desghina Russu dezbara Russu dezgauc Hasdeu doina Hasdeu, Vraciu don Hasdeu dop Russu droaie Russu dulau Hasdeu, Vraciu farîma Russu (albaneza) gard Russu (albaneza) gata Russu (albaneza) galbeaza Russu (albaneza) genune Hasdeu, Russu gheara Russu ghes Russu ghimpe Russu (albaneza) ghiob Hasdeu ghionoaie Russu (albaneza) ghiont Russu ghiuj Hasdeu, Vraciu gîde Hasdeu gîdel Hasdeu gordin Hasdeu gorun Russu grapa Russu (albaneza) gresie Russu (albaneza) groapa Russu (albaneza) grui Russu grumaz Russu (albaneza) grunz Russu (albaneza) gudura Russu gusa Russu (albaneza) hojma Hasdeu, Vraciu iazma Hasdeu iele Hasdeu încurca Russu înghina Russu îngurzi Russu înseila Russu întrema Russu jilt / jielt (=pîrîu) Hasdeu, Vraciu leagan Russu lepada Russu lespede Russu lesina Russu mal Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu maldac Hasdeu mazare Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu maces Russu madari Russu magura Russu (albaneza) malai Hasdeu mamaliga Hasdeu marcat Russu matura Russu (albaneza) Mehadia Hasdeu melc Hasdeu, Russu, Vraciu mieru Russu mire Hasdeu, Russu, Vraciu mistret Russu misca Russu mînz Russu (albaneza) morman Russu mosoc Hasdeu mos Russu (albaneza) mot Hasdeu mugure Russu (albaneza) mununa Russu murg Russu (albaneza) musat Russu napîrca Russu (albaneza) nasarîmba Hasdeu nitel Russu noian Russu ortoman Hasdeu pastaie Russu (albaneza) pastra Russu pînza Russu pîrîu Russu (albaneza) prunc Russu pururea Russu (albaneza) rata Hasdeu, Vraciu ravac Hasdeu rabda Russu reazem Russu ridica Russu rîmfa Hasdeu rînza Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu sarbad Russu (albaneza) Sarmisegetuza Hasdeu scapara Russu (albaneza) scrum Russu (albaneza) scula Russu (albaneza) scurma Russu sîmbure Russu (albaneza) sîmvea Hasdeu spînz Russu (albaneza) stapîn Hasdeu, Vraciu starnut Russu stejar Hasdeu, Vraciu steregie Russu sterp Russu (albaneza) stîna Hasdeu, Vraciu straghiata Russu strepede Russu (albaneza) strugure Russu strunga Russu (albaneza) sugruma Russu sugusa Russu sale Russu (albaneza) sira Hasdeu, Russu sopîrla Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu soric Russu sut Russu (albaneza) tare Russu traista Hasdeu tulei Hasdeu tap Russu (albaneza) tarc Russu (albaneza) tarina Russu tarus Russu tundra Hasdeu turca Hasdeu uita (a se uita) Russu undrea Russu urca Russu urcior Russu urda Hasdeu, Russu, Vraciu urdina Russu urdoare Russu vatra Hasdeu, Russu (albaneza), Vraciu vatama Russu vatui Russu (albaneza) viezure Russu (albaneza) viscol Russu zara Russu zar Russu zburda Russu zestre Russu zgarda Russu (albaneza) zgîria Russu (albaneza?) zgîrma Russu zimbru Hasdeu, Vraciu zîrna Hasdeu   

Legatura cu albaneza

 Un numar restrâns de cuvinte uzuale (aproximativ 300) este prezent fie doar în limba româna, fie si în limba albaneza --se presupune ca acestea ar fi cuvinte mostenite de la daci. (? Lista de cuvinte dacice)O alta caracteristica comuna cu albaneza (preluata mai târziu si de limba bulgara) este folosirea unor sufixe ca articole hotarâte (în româna -ul, -a; în albaneza -u, -a). (? Uniunea lingvistica balcanica). Densusianu a argumentat acum aproape 100 de ani ca ea s-a format la sud de Dunare. Ceva conexiuni cu albaneza si asemanarea (de care sunt unii asa de mândri) cu italiana arata ca a fost nevoie de un timp de dospire in acel spatiu si nu in altul, pentru ca limba sa sune asa cum suna azi. Importantele imprumuturi slave arata acelasi lucru; la trei - patru secole dupa retragerea aureliana , slavii sudici au devenit vecinii populatiei mai mult sau mai putin romanizate din Balcani. Daca limba romaneasca s-ar fi format pe unde se ruina Sarmizegetusa, ar fi trebuit sa pastreze ceva amprente de esenta germanica (goti, gepizi) ori central-asiatica (huni, avari) ori turanica (bulgari inca neslavizati). Nimic.. ori aproape NIMIC.... Sa te tot puna pe ganduri, nu? 

Legatura cu latina

 O ipoteza este aceea a legaturii limbii dacilor cu limba latina, sustinuta de adoptarea rapida a limbii latine chiar daca ocupatia romana a fost exercitata doar asupra unei portiuni mici din teritoriul locuit de daci (dupa unii istorici doar 14%) si timpul scurt al ocupatiei (165 de ani). Primele mentiuni istorice Daca kronicarii nu-i numesc pe Valahi mai devreme de secolul 6-7, aia este pentru ca ATUNCI INCA nu se formasera ca popor si limba distincte de latina-populara-vulgara, nu e limpede?  1) Prima mentionare istorica in Balcani are loc dupa Theopanes si Theophylact Simocatta in anul 579, "vlahii" acompaniind o armata bizantina care marsaluia impotriva avarilor pe teritoriul actualei Bulgarii.  ............zicându-i în limba parinteasca: torna, torna, fratre. Nota Bene: Fraza NU este in limba romaneasca. La modul cum este prezentata in Kronika, ar putea fi si in ... latina-vulgara, ori ITALIANA, ori DALMATA!De ce?Simplu: La data semnalata (579 en) INCA nu se facuse clara diferentierea fata de latina populara!Deci?Deci poporul si limba romaneasca INCA nu existau...--------------------- 2) A doua mentiune sigura urmeaza la anul 976 cand Kedrenos,  vorbeste despre asasinarea lui David, fratele lui Samuel, tarul bulgarilor de catre niste "vlahi" nomazi. In aceasta perioada, vlahii erau inca numerosi.  In 1186 vlahii se revolta impotriva taxelor bizantine. Conducatorii lor au fost doi romani: Petru si Asan, iar telul lor era crearea unui regat vlah independent in sudul Bulgariei si in in jurul actualului Salonic / Saruna pe aromana. Acestia se apara cu succes impotriva armatelor bizantine. Urmatoarele sase sute de ani ii regasesc pe vlahi sub  stapinirea otomana. Populatiile slave le spun vlahi sau vlassi, grecii le spun cuto-vlahi, albanezii le spun  tschoban, serbii le spun tsintsari, iar romanii dela Nord de Dunare le zic machidoni. (Despre numele ČOBAN dat de Albanezi vom discuta mai tarziu, totusi remarcam azi-devreme despre acest termen larg utilizat pentru romanicii-sudici. Asa sunt cunoscuti acestia, de popor de ciobani-pastori-oameni-de-munte... MUNTENI. Nu intamplator Valachii deveniti Nordici isi pastreaza multa vreme obiceiurile pastorale si viata in tinuturile de sub-munte.... Nu intamplator am semnalat mai devreme asemanarile si certele inrudiri de cuvinte cu Albanezii, ce sunt in limba lor proprie numiti tot.... MUNTENI.)   Apoi, numele de "Machidoni/Makedoni". De la "Macedo-Romani"  vine? Nicicum! Ultima e o denumire culta si necunoscuta de publicul larg. Denumirea de machedon este veche si utilizarea lui "Ke" in loc de "Ce" in denominatiune spune si despre originea sudica-slava a termenului. Intr-adevar, originea lor este din Vechea Makedonia...Asa cum pentru romanii nordunareni SUBSTRATUL etno-lingvistic este traco-dacic, pentru romanicii sudici este traco-ilyrica.Daca baza etnica la romani este formata de catre traco-daci in schimb la aromani baza etnica este formata de catre macedoneni-ilyri. Aromanii se considera urmasii lui Filip al II-lea si Alexandru Macedon, si ca ei fac parte din stramosii lor, tot asa cum Burebista si Decebal sunt considerati stramosii romanilor.Macedonia - o tara care s-a format ca regat, inca din secolul VIII i.Hr., apoi ca imperiu, fiind considerat cel dintai imperiu din Europa si totodata cea mai inalta expresie politica a spatiului balcanic si european pana la incadrarea sa in hotarele Imperiului Roman in secolul II i.Hr. - este situata in partea central-estica a Peninsulei Balcanice si a fost locuita din vechi timpuri de triburi macedonene.Prin expansiunea Romei dupa moartea lui Alexandru Macedon (323 i.Hr.), suveranitatea imperiului macedonean avea sa decada si sa se destrame, iar Macedonia insasi sa fie desfiintata ca regat si transformata in provincie romana (148 i.Hr.).

SI...... Chiar NIMENI nu isi pune intrebare de ce Walachia isi are denumirea de MUNTENIA?! Chair din ce am postat mai sus se deduce asta! Romanii veneau si "coborau" din cele tinuturi montane si sub-montane impadurite despre care vorbim. Insusi "drumul capitalelor de Scaun" explica multe... --------Exista asa cum s-a spus stramutarea celor 270.000, - insa am incercat a arata ca fenomenul deplasarii este mult mai amplu decat asta, dar este continuu si extins pe secole. "In the 7th century, in the Acts of Saint Demetrius, it is related how the Avar Khan deported from Illyricum to Smirnium, in Pannonia 270,000 people "that followed the Roman tradition" and they might be the ancestors of Romanians.  Dupa cum vezi, este documentata o deplasare de populatie romanica (270.000 ca numar) in Pannonia din Illirya (ceea ce ar explica inrudirile limbii romane cu albaneza si cu dialectele nord-italiene),ca urmare a actiunilor avarilor. Si daca avarii i-au luat cu ei pe romani ca forta de munca in Pannonia, este foarte posibil ca    acei avari care sunt stramosii secuilor de azi *sa ii fi luat cu ei si in Transilvania. *Nota: despre originea partial avarica a secuilor vom discuta in alta parte. Nu prea apar dovezi istorice concrete in sensul unei migratii dela sud catre nord , asa este, insa dovezile "adiacente" sunt destule. Daca privim lucrurile in "ansamblu", si abordam studiul in chip interdisciplinar, - vedem ca asa sunt lucrurile si nu altfel.Nu-s dovezi istorice in cronici despre romanii nord-Dunareni, pentru ca NU AU CUM sa fie dovezi despre cine nu exista acolo in asa numar cat sa prezinte importanta, chiar pentru cronicarii care totusi notau destule "amanunte". ....Daca apar semnalari in "Gesta" si luam de bun ce scrie acolo si chiar credem ca se refera la evenimentele dela anii 1000, atunci da, -putem crede,- ca au gasit acolo Slavi, Vlachi si Altii ( Bulgari etc).Asta se incadreaza exact in "scenario" descris mai sus si de alte atatea ori. La venirea maghiarilor romanicii sud-dunareni erau in finalul procesului de formare a unui popor NOU, prin amestecul cu acei Slavi, etc gasiti pe teritoriile de care vorbim. Intr-adevar, putem vorbi de "poporul romanesc" atunci cand avem o "limba romaneasca formata". Iar asta se desavarseste pe la finele primului Milleniu, nu?Toti stim asta. Si sa nu-I uitam pe Avari! Hai sa explic din alt unghi de vedere,  de ce cred in ipoteza migratiei vlahilor la nordul Dunarii in secolul VII, adusi ca forta de munca de catre avari. :Avem pe de o parte niste elemente lingvistice sesizate inclusiv de unii romani, cum ar fi Ovid Densusianu (1873-1938) si pe de alta parte mentionarea romanilor in Gesta Hungarorum.Ovid Densusianu, ca si alti lingvisti europeni, au sesizat, pe langa elemente comune intre limba romana si cea albaneza si prezenta unor modificari lingvistice din limba romana comune cu modificari aparute in dialectele nord-italiene cu cateva secole dupa retragerea romanilor din provincia Dacia. Avand in vedere faptul ca Imperiul Roman de Rasarit (mai tarziu Imperiul Bizantin) incepuse deja sa sufere un fenomen de "grecizare", singura explicatie gasita de respectivii lingvisti a fost faptul ca poporul roman s-a format undeva pe coasta dalmata, foarte aproape din punct de vedere geografic si cultural de Italia.Pe de alta parte avem mentionarea existentei romanilor in Transilvania la data sosirii acolo a maghiarilor in conformitate cu ce scrie Gesta Hungarorum. Multi maghiari sustin ca ce apare scris in Gesta Hungarorum privind existenta romanilor in Transilvania este o poveste, dar, intreb din nou, ce sens avea in perioada respectiva ca un cronicar sa inventeze asa ceva in secolul XII? : Atunci nici macar nu exista vreun fel de constiinta nationala si nici nu se punea problema de vreo revendicare a romanilor in plin sistem feudal.Singura teorie care poate "impaca" in mod satisfacator aceste doua aspecte ale istoriei noastre (problemele lingvistice si mentiunile din Gesta Hungarorum) este cea a aducerii romanilor de catre avari de pe coasta dalmata pe post de mana de lucru._________**** Nota: Aceasta explica si deiferentele de dialect intre Vlachii Munteni-Olteni ( intre care acele celebre "facusi", "mersesi"  ) fata de variantele Ardelene, pe de-o parte si Moldovenesti pe de alta. Cele 2 amintite avand comune fenomenele "inchiderii" lui "a" in "o", numai un exemplu....   Se tot speculeaza de catre unii adepti ai continuitatii ca Romanii s-au "nascut" crestini!(....)faptul ca exista urme "crestine" undeva, NU SPUNE ce Limba vorbeau aceia! Nici daca artifactele gasite sunt partial de factura romanica! Pai, - REPET, - astfel de artefacte s-or gasit si la germanii din N, la Britoni, si chiar la .... Basci! Si nu a dovedit ASTA ca aceia sunt ori au fost ceva "romanici" ori romanizati.  Aici sta treaba si HIATUS-ul istoric. Purtatorii de obiecte crestine puteau fi mai multi in epoca zisa de tine. Dar in primul rand MISIONARII crestini! Crede cineva   sincer ca s-au crestinat prea multi in 160 ani de stapanire Latina? Cand Crestinismul era prigonit peste tot? Eu cred ca numarul bastinasilor crestinati atunci a fost nesemnificativ! Iar la retragere si dupa.... Dumnezeu stie cati or mai ramas in Dacia....Insa MISIONARII cei "multi" vin abia APOI peste Dunare, in sec. 4-5. Si vin din Constantinopol, nu? Posibil vorbitori de Greaca mai mult decat de Latina caci: S-au "romanizat" vreo-data "Romeii"? Niciodata. Cu toate astea EI isi ziceau "Romani", - dupa caderea Apusului la 476.Misionari greci si posibil de alte neamuri. Sa nu-i uitam pe Goti, - s-a vorbit destul de asta.   Romanizare?…. Colonizarea a insemnat si n-a insemnat romanizare:trupetii Romei erau de toate natiile posibile, de la sirieni la cartaginezi. Erau, fireste, si ceva ofiteri cu nas roman, dar nu se stie câti au avut curajul sa purceada la formarea poporului nostru folosind in acest scop nobila matrice feminina bastinasa, când gherilarzii pândeau din maquis.  Cucerirea Daciei a fost treaba grea (nu degeaba au benchetuit invingatorii patru luni dupa aia) si facuta pe (cel mult) jumatate: Oltenia, Banatul si o buna parte din Transilvania au intrat pentru 165 de ani in Imperiu. Nu-i putin, dar nici prea mult; restul Balcanilor au stat sub cizma viitoarei Italii mult mai mult, intre patru si (pentru coasta dalmata)sase secole jumatate, iar tarile de acolo nu se pretind latine. Nici Anglia, cu-ale ei patru secole de dominatie romana, cam tot atât cât - culmea - Panonia. Apeductele si monedele de care e plina Europa nu sunt deci cel mai fericit argument pentru apararea cauzei românesti in problema Ardealului....Dealtfel nici nu e important asta. Insa UNII vor sa demonstreze NE-demonstrabilul recurgând la asemenea "argumente" ....   Si sa speculam mai departe? Sfantul Patriciu a crestinat Irlanda prin secolul 5. Venit de la Roma. Le-a adus si limba latina.... si? I-a "romanizat" pe celtii aceia? Nici vorba! Insa artefacte Crestine de factura romanica sunt peste tot in Irlanda, la acea epoca!Un pic mai circumspecti sa fim.... Folosirea textelor istoriografice în politică nu este surprinzătoare. Eu am arătat utilitatea politică în „doctrina politică a românilor”, în ideologia politică, a unor texte istorice clasice ca şi a unor eventuale texte viitoare care cuprind opiniile exprimate de mine. Sunt absolut convins că acele opinii exprimate de mine sunt mai eficace în plan politic, şi pentru că sunt mai respectuoase faţă de adevăr, decât „teoriile continuatiste”. Surprinzătoare este înţelegerea doar a utilităţii politice a opiniilor istorice, fetişizarea lor, ignorarea completă a adevărului istoric aşa cum evoluează el cu trecerea timpului, folosirea de tot felul de strategii politice, ticăloase şi mojiceşti, în dezbaterea de idei ori sugerarea „artei compromisului” în obţinerea concluziilor. Sunt indivizi suspendaţi între istorie şi politică, nu pot evalua nici adevărul istoric din nişte opinii, de fapt nici nu-i interesează, dar nici utilitatea politică a lor, cramponând-se de nişte dogme „sacre”, sunt adevăraţi produşi ai manipulării. Dumitru Protase este un arheolog şi un numismat român, valoros, de largă recunoaştere internaţională, un adevărat patriarh român al domeniului, iar în plan politic este un „continuatist”, care nu-şi permite însă ca istoric să ignore problemele. El vorbeşte despre expansiunea în afara Daciei Traiane a românilor ca şi de admigraţia din dreapta Dunării a românilor. Dar le dă nişte sensuri considerate de ele cât mai favorabile românilor. Pentru el „cât mai favorabil” nu este „cât mai aproape de mari performanţe culturale” ci „cât mai mult timp în spaţiul românesc”. Are o viziune demograficistă, asupra poporului român, scuzabilă dată fiind formaţia şi specializarea sa. Viziunea sa este o continuare a unor curente culturale rasiste de dinainte de al Doilea Război Mondial, de care oameni ca şi Iorga şi alţii nu era străini. În fond concepţia rasistă, despre politică, sau numai despre cultură avea importanţă în configuraţia culturală a epocii. Este cel mai probabil că strict demografic văzând lucrurile, migraţia din dreapta Dunării să fi fost o admigraţie, în sensul că viitori români găsiţi în nordul Dunării să fi fost mai numeroşi decât noii veniţi. Sub aspect etno-cultural, ceea ce au adus admigranţii este esenţial pentru cultura şi solidaritatea etnică românească, este esenţial pentru formarea poporului român. Şi dacă motivele culturale, aduse de admigranţi sunt aduse din văile Savei, Dravei, Drinei, Moravei, Iskărului şi ale Dunării ce le unea şi ale Dunării de mai departe în amonte şi în aval, defineau deja o cultură etnică română, mai că se poate spune că poporul român nu s-a format pe nici un centimetru al actualei Românii. Este un punct de vedere spiritualizat, de definire a etniei ca supravieţuire prin spirit ca şi comunicare cu cei dispăruţi peste limita morţii, atât de înapoi în timp până mai găsim oameni cu care am putea să ne înţelegem bine, adică până la orginile românilor. Genetica dovedeşte clar că nu există o bază genetică pentru etnii. Probabil însă că triburile vechi aveau zestre genetice oarecum distincte. Dacă vreodată în viitor ar putea fi fixate acele caracteristici genetice, am putea şti câţi oameni din ziua de azi se trag din celtiliri, câţi din daci, din slavi veniţi mai târziu, câţi din sarmaţi, câţi din avari etc. Toate etniile sunt amestecuri de triburi şi de populaţii genetice, însă probabil că unele au un trib preponderent sau măcar preferat. Mult timp am crezut că etnia română nu ar avea o sorginte tribală. S-ar putea însă să nu fi fost chiar aşa, s-a putea ca o dată să schiţăm bazele chiar tribale ale culturii noastre şi geneticienii să ne spună că oamenii din acea familie de triburi aveau „faţa ca spuma laptelui” şi „părul ca pana corbului”, deşi acei geneticieni nu ne vor fi citit basmele.  M-am referit la Dumitru Protase - Orizonturi daco-romane  Realitatea este ca … Nu se putea romaniza nimic DURABIL in cei 160 ani, cand numai 30% din fosta Dacia a fost cucerita si cand aportul de "colonisti" a fost slab, stiut fiind ca nici macar toti din acestia nu erau vorbitori nativi de latina ( culta ori populara). Iar dupa retragere, a urmat revenirea Dacilor liberi care au "sters" totul ce ar fi putut ramane ca slaba romanizare. Am spus si asta in ce am scris in trecut. Si am mai spus si ca posibil ca unii din acesti daci sa nu se fi "romanizat" mai apoi, NICIODATA. La venirea Altora in cele zone Carpatice, acesti Daci si-au schimbat treptat doar limba vorbita. Si cred ca in ce priveste sub-dialectul Moldovenesc, PARTIAL anumite caracteristici dovedesc ca in prima faza acea populatia a vorbit mai intai un idiom daco-slav si abia apoi s-a romanizat undeva DUPA secolul 10-11, in contact cu valul romanofon ce venea din Ardeal.Iar altii din fostii daci Karpici nici ca s-au slavizat ci de-a dreptul au devenit Old-Türk sub cuceririle succesive de popoare Türk enumerate in trecut, - "PREGATIND TERENUL" pentru "Secuizarea" rapida ce a urmat. Iar in ce priveste zona de "sud":In schimb, DA, - in arealul incercuit de mine , contactul cu Roma Imperiala a fost indelungat si profund, ca si aportul de colonisti. Acolo intr-adevar se putea face o romanizare temeinica si care sa reziste presiunilor ce au urmat. Am incercat sa argumentez asta cu multe citate ce am gasit, majoritatea din autori romanesti ori cu citate folosite de autori romani, - tocmai pentru a nu aduce dubii de "roeslerian-ism".Dealtfel, eu nu-s roeslerian. Eu ( vezi imaginile si textele postat de mine inca dela inceput de topic!) am sustinut ca "romanizarea" cuprinde si un restrans teritoriu montan si sub-montan din ce este Banatul si Oltenia de azi, la contactul cu zona mai larga dela Sud de Dunare. Mai mult inca, studiind cele scrise de altii si linkurile am ajuns la concluzia ca regiunea Nord-Dunareana supusa acelei romanizari mai intense si care a REZISTAT si dupa retragere, este o regiune in care aceasta romanizare s-a facut inca DINAINTE de cucerirea propriu-zisa. Numai asa a fost posibila si devenita durabila. Si explic si de ce: Este pe "directia" de transhumanta Sud-Nord si invers ce ciobanii balkanici au folosit-o multa-multa vreme , iar negustorii cu ale lor "kervane" la fel, facilitand astfel patrunderea elementelor de latina populara si impamantenirea acestora.In nici o alta regiune decat cea incercuit in imaginea prima, - asta nu s-a fost posibil.Este mai mult decat ce zic unii istorici nonconformisti… si mai credibil.Indiferent de obtuzitatea altora, toate acestea adunate si puse in context, dovedesc "teoria" postata de mine.Nu are rost acum sa reiau mereu si mereu citatele si toate cele. De fapt, nimeni nu zice ca n-as avea dreptate, deoarece toti is de acord ca ROMANIZAREA S-A FACUT SI LA SUD SI LA NORD DE DUNARE.Insa eu am incercat a demonstra ca Regiunea respectiva este mult mai redusa decat se crede ( am explicat de ce!). Nu exista nici o continuitate "romanica" importanta Nord-Dunareana in afara de spatiul Banatului si partial al Olteniei de azi. Romanitatea Sudica este insa cunoscuta, atestata, documentata. Astea sunt faptele istorice, restul e un Fals, un fel de fals "pios" fabricat cu migala si cu "poveste", repetat de 1000 ori, pana ce UNII au ajuns sa creada... ca doar "de aia scrie in carte, ca e adevarat", nu?  Poporul romanesc si limba romaneasca asa cum le stim s-au finalizat in formare pe la finele primului Millenium, mai ales in spatiul de la Sudul Dunarii, cu toate ca asa cum s-a spus, deplasarea catre Nord incepuse deja de la venirea Slavilor.Pentru cine INCA se face a nu intelege, nici ca va "intelege" vreodata....  Caci unde "propaganda e.... NIMIC nu (mai) e". Unii propagandisti spun ca daca ar fi fost originar în Balcani, poporul român ar fi avut alta civilizatie medievala.... Incredibil! Care? 

Continuum-ul cultural-religios Balkanic

 Cultura populara romaneasca este MULT asemanatoare cu cea Balkanica si Slava. Nu ma face sa obosesc in a enumera jocuri, traditii populare, eresuri ( chiar si cele Bogomilice, da! cauta pe net, tu "fan al Ortodoxiei"), mituri si legende. Destul numai a gasi la ce zice Eliade Mircea despre "Avestita si Sisinie (Sisoe)" intre care si : "Problema dualismului religios in Europa de Sud-Est"DUALISMUL BOGOMILIC este factor constitutiv la spiritualitatea populara romaneasca! Iar asta este un Dat important in ideea "sudica".

Foarte multe ecuatii din mitologia romaneasca se bazeaza pe înfruntarea dintre doua entitati mitice antagoniste: Sf. Ilie vs. Dracul, Sf. Sisoe vs. demonita Avestita, Sf. Haralambie vs. demonul bolii Ciuma, Solomonarul vs. balaurul, Sf. Gheorghe vs. balaurul etc. Daca miturile dualiste sunt atat de importante în economia mitologiei folclorice romanesti (si balcanice), atunci - evident - este importanta si originea lor. Iar problema aparitiei dualismului religios din sud-estul Europei a fost una foarte controversata în randul savantilor europeni înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.---------Ca tot vorbeam de contributia Bizantinilor la decimarea, ori stramutarea vlahilor sudici cazuti la Dualismul Bogomilic....  catre Nordul Dunarii ( mesajul mai vechi despre Hasdeu).  "Problema dualismului religios in Europa de Sud-Est" DUALISMUL BOGOMILIC este factor constitutiv la spiritualitatea populara romaneasca! Iar asta este un Dat important in ideea "sudica"Trebuie sa repetam aceasta idee si sa incercam sa o aprofundam in intelesul ei, deoarece acest “dualism” il intalnim si azi in psihologia de massa a poporului romanesc…. Foarte multe ecuatii din mitologia romaneasca se bazeaza pe înfruntarea dintre doua entitati mitice antagoniste: Sf. Ilie vs. Dracul, Sf. Sisoe vs. demonita Avestita, Sf. Haralambie vs. demonul bolii Ciuma, Solomonarul vs. balaurul, Sf. Gheorghe vs. balaurul etc. Daca miturile dualiste sunt atat de importante în economia mitologiei folclorice romanesti (si balcanice), atunci - evident - este importanta si originea lor. Iar problema aparitiei dualismului religios din sud-estul Europei a fost una foarte controversata în randul savantilor europeni înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.---------Ca tot vorbeam de contributia Bizantinilor la decimarea, ori stramutarea vlahilor sudici cazuti la Dualismul Bogomilic....  catre Nordul Dunarii ( mesajul mai vechi despre Hasdeu). Si ca inca o dovada a venirii din Sud, in contextul amintit al persecutiilor anti-dualiste:Inca si azi exista comunitati Bulgaresti in Romania, cei mai multi fiind Catolici....Ciudat, nu?Ii intalnim in Banat ( interesant, nu?), alaturi de romani. Unii, in decursul vremii au migrat pana langa... Bucuresti, in ce este acum un mic orasel numit Popesti-Leordeni, unde formeaza aproape 40% din populatie! Am studiat problema si am vazut ca azi sunt aproape complet asimilati lingvistic, pastrand numai uneori numele cu sonorizare slava si credinta Catolica. Insa ei stiu ca "sunt" bulgari.Cei din Banat inca pastreaza limba si obiceiurile. Cine sunt acestia, de fapt? Bulgarii Catolici din zona Banatuluit reprezinta cea mai veche comunitate etnica de aceasta origine de pe teritoriul Romaniei, fiind cunoscuti sub numele de pavlicheni. Primele semnalari ale acestora in actuala zona a Banatului dateaza din unele acta ramase din vremea lui Pippo Spano ( Ozorai Pipo ) Comite de Temeswar si emise de Ordinul călugărilor Minoriti Bosniaci , ce semanleaza inca dinainte de 1175 existenta "ereticilor bulgari" in zona.Pavlichenii (sau paulicienii) au fost membri ai unei comunitati "crestin-orientale" ce refuza Sfintele Taine, care a fost deportata din Mesopotamia in Tracia in secolul IX de catre bizantini. In contact cu populatia slava asezata deja in zona balcanica a rezultat un grup etno-religios vorbitor de limba slava si adept al ereziei pauliciene (din perspectiva ortodoxa). In cele din urma au fost convertiti la catolicism de misionari in secolul XVI, pastrand insa denumirea sectei ca nume al grupului etnic. Si daca tot vorbim de Banat sa amintim in context: Ca tot vorbeam de motive folclorice vechi sa specificam  legatura existenta intre Dunare si asa-numita "apa a Sambetei". Exista o idee interesanta despre Dunare privita ca "hotar mitic" intre lumea de "aici" si cea de "dincolo". Interesant nu? "Dincolo" este privit deseori si ca "Origo", vorba lui Eliade. "De acolo venim, ACOLO ne ducem". Asa e ca e interesant? In mitologia romaneasca Dunarea este considerata si ca fluviu sacru cu calitati purificatoare. Invocarea inotului peste Dunare este exprimarea artistica a unei practici de ritual de care se leaga increderea in existenta unor puteri in stare sa biruie pe cea a "arcului incordat", dar si legatura cu "lumea ailalta".. Inotul are loc la inceputul unui an nou, la solstitiul de iarna....----------Conform unor vechi credinţe, Apa Sâmbetei era un râu care se vărsa în Infern; legenda spune că apa fierbea toată săptămâna şi numai sâmbăta se potolea, de unde i se trage şi numele; Alteori Dunărea este Apa Sâmbetei. Si este semnificativ faptul ca Dunărea "fierbe" numai la "Cazane". Portiunea din defileul Dunarei intre Dubowa si Ogradena, formata din Cazanele Mari (4 km lungime) si Cazanele Mici (5 km lungime),este locul unde Dunarea este fortata sa treaca printre munti, unde latimea se ingusteaza intre 180-250 m.  Inaintea construirii barajului de la Portile de Fier, latimea minima a fluviului era de 150 m. Intrucit debitul de apa trebuie sa treaca prin aceasta "spartura" adincimea apei atinge, in unele locuri 100 m, iar curentii din adincuri sint extrem de puternici, la suprafata apa dind aparenta de fierbere.De o parte si de alta a Dunarii trec drumuri, prin multe tuneluri pe malul sarbesc, sapata in stinca pe malul romanesc, cu portiuni deseori deosebit de inguste. In zona "La Cazane", la intrarea in golful raului Mrakonia se afla Schitul Mrakonia ("Monastirea de sub ape"). Tot aici se afla inscriptia sapata in stinca "Tabula Traiana" care consemneaza inceputul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40km). La seceta dela 1835, nivelul Dunarii fiind scazut, se vedeau iesind din apa 20 de piloni ai fostului pod, la distanta de 50 metrii, lungimea podului fusese de 1135 metrii. . Podul avea la capete turnuri de fortificatie si era pazit de doua castre: Drobeta pe malul dacic si Parce pe malul opus. ---------Aici este, - poate, - legatura intre mit si realitate privind "trecerea". "Trecerea catre Dincolo", peste "Apa Sambetei, - cea care fierbe".Reminiscenta mitizata a unui amplu eveniment istoric?Si... este vorba de o singura "trecere", numai catre un SINGUR SENS? Sesizati "subtextul"..... mai ales cel cu "Fons et Origo"  . Mergem mai pe departe cu demonstratiunea? Deocamdata putin “intermezzo” : Cuvantul cioban exista si in limba turca, cu aceeasi semnificatie ca si in limba romana. Cum stim cu aceasta denumire sunt mentionati frecvent de catre vecinii sudici acei romani cu care intrau in contact si convietuiau. Un POPOR DE PASTORI, asa sunt cunoscuti romanii inca din cele mai vechi timpuri, traitori in zonele montane si sub-montane si care se deplasau deseori datorita transhumantei specifice, pe distante incredibile! Cuvantul este turcesc si exista si la limba maghiara. Csobán. Turk = Čoban / çoban . Dar si la Serbo-Croata = čoban. Variante interesante šuban, šoban si aici avem o extrem de interesanta legatura cu šuban intalnit in limba Pharsi ( Persana). Despre Haina Ciobanului avem iar o legatura interesanta! ŞÚBĂ ( vezi persianul šuban) Din serbo-croata. šuba, magh. suba, - conform DEX.----------Idei , ceva? O "mica plimbare" din Persia -> Anatolia-> Balkani?  . Ne gandim si punem totul "impreuna", ce dracu! E , - vorba lui Eliade, - aici o adevarata Coincidentia Oppositorium!   Dar hai sa intram in "ceatza" si mai mult cu cuvantul BACI - Bács ( vezi si sensul "nenea")., cuvant intalnit in Balkani ca si la nord de Dunare: Bací (-i), s.m. – 1. Cioban care conduce o stînă. – 2. Formulă de reverenţă cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. – 3. La jocul de arşice, copilul care aruncă primul. – Mr. baci, bagi, megl. baci. Origine necunoscută. Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de provenienţă orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezenţa sa în dialecte, şi de asemenea prin apariţia sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149). Evident, este dificil de combătut fundamentele acestor opinii, atîta vreme cît nu se poate indica, pe de o parte, etimonul turanic exact, sau, pe de altă parte, calea de pătrundere a cuvîntului iranian. Cert este că termenul se află în toate limbile balcanice slave care înconjoară teritoriul rom. (bg. bač, sb. bač(a), slov., ceh. bača, mag. bacs(i), bacsó, pol. bacza, ca şi ngr. μπάσσιοσ, alb. bats. Însăşi aria de răspîndire a cuvîntului pare a indica provenienţa sa rom., căci numai rom. a fost direct legată de toate limbile menţionate mai sus, şi faptul că acest cuvînt nu se explică prin mijloacele proprii nici uneia din aceste limbi. Totuşi, nu este posibil să-l explicăm, pînă în prezent, numai prin intermediul rom. În ce ne priveşte, şi dat fiind că în orice caz ne aflăm pe terenul fragil al conjecturilor, nu excludem posibilitatea de a se fi conservat în baci un cuvînt autohton, poate cel care corespunde lat. pater şi posibil acelaşi care s-a păstrat în bade. Originea dacică a cuvîntului fusese postulată încă de Hasdeu, Columna lui Traian, 1874, 104. – Celelalte explicaţii vechi par prea puţin plauzibile. După Miklosich, ar fi vorba de un termen sl. care trebuie pus în legătură cu bašta „tată“ (Slaw. Elem., 14) şi cu baština „moştenire“ (Lexicon, 12), ipoteză greu de susţinut, datorită dificultăţilor fonetice. Şeineanu, II, 42, propunea ca etimon tc. baş „şef“, care la rîndul lui nu poate fi posibil nici din punct de vedere istoric, nici fonetic. Gáldi, Dict., 103, propune mag. ca izvor al rom., poate pe baza hazardatei despărţiri pe care o face DAR la sensul 2 al cuvîntului baci, considerat acolo ca diferit de 1 şi derivat din mag. – Pentru provenienţa rom. a bg. bač, bačjo, bačija, cf. Candrea, Elemente, 401 şi Berneker 37; şi din ngr. μπάσσιοσ, cf. G. Meyer, Neugr. St., II, 76. Rosetti, II, 109, indică numai identitatea rom. cu alb. Der. băcie, s.f. (căşărie; ocupaţia baciului); băcioi, s.m. (baci); băcit, s.n. (dijmă care se plăteşte baciului); băciţă, s.f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă); băciui, vb. (a prepara brînză; a face pe baciul; a munci într-o doară, a trage chiulul; a conduce).Incurcate sunt “Caile Domnului”, asa este?--------- La multe popoare studiul mitologiei este important in privinta deslusirii originilor....
Sa revenim putin la mitologia romaneasca, deci....
Exista o varianta "autentica" a mitului "etnogenezei romanilor"? Eu nu cred. Intr-adevar, se fac referiri la tot felul de texte culese mai ales de Ghe. Asachi, - vezi poezia "Traian si Dochia" din 1838, insa mai nimic concret. Iar poezia in cauza este evident cu totul altceva decat o culegee din folklor.

Se spune despre Baba Dochia (sau Baba Odochia) ca simbolizează unul dintre cele mai importante mituri româneşti. Desigur. Insa nimic nu lasa sa se inteleaga ca este un mit al ETNOGENEZEI. In mod evident, finalul povestii e unul fata happy-end,…. Deci, daca ar fi sa ne luam dupa legende, - etnogeneza daco-romana nu se produce…Există multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia. Orice alte interpretari cu “Dochia=Dacia” nu-si au rostul, - legatura este evidenta cu numele Sf. Evdokia si calendarul religios. Pe de alta parte, conform regulilor lingvistice ale limbii romanesti, “Dacia” nu devine “Dochia” pentru ca astazi sa re-devina… “Dacia”.

            Una din variante este varianta mitului "Traian şi Dochia" despre care celebrul critic literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experienţe de viaţă a poporului român". Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Este ajutată de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.
Personal, fara sa-l contest pe Calinescu, marturisesc ca nu am gasit aceasta varianta in care in mod explicit sa se pomeneasca de Regele Decebal….Insa exista destule alte variante populare ( si nu MODIFICATE de diversi “culegatori” de folklor!) in care Dochia este vazuta ca personaj negativ, malefic chiar. Interesant, nu?

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea, şi-a îndreptat paşii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărţişor (aşa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărţişor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, şi-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
(Despre etimologia Ceahlau s-a mai discutat : Ceahlău din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur - Gypaetus barbatus- Alexandru Ciorănescu: DET, 1602. ).

In Basarabia si in unele sate din Muntenia, mai ales in Teleorman, aceasta zi de Martisor, este a Babei Marta….. Legendele privind aceasta faptura mitologica sint diferite si chiar e imposibil de stabilit un “tipar originar” al legendei, ca sa zic asa. Insa, repet… NICI VORBA de vre-un mit al “etnogenezei romanesti”.
Deci?

 Romanitatea Sud-Dunareana Roman- Ruman-Vlach….Apropos de denumiri de la "altii" imprumutate si folosite.Numele "Roman" in loc de "Valach" si Romania. Vezi teoria interesanta a provenianta numelui "vlach-valach".